When ultraviolet sunlight hits our skin, it affects each of us a little differently. Depending on skin color, it will take only minutes of exposure to turn one person beetroot-pink, while another requires hours to experience the slightest change. So what's to account for that difference and how did our skin come to take on so many different hues to begin with?
Când razele ultraviolete ne ating pielea, ne afectează diferit pe fiecare. În funcție de culoarea pielii, în doar câteva minute de expunere pielea unei persoane se poate înroși, în timp ce o alta are nevoie de ore pentru o schimbare de nuanță. De unde provine diferența și cum de pielea noastră are atâtea nuanțe diferite?
Whatever the color, our skin tells an epic tale of human intrepidness and adaptability, revealing its variance to be a function of biology. It all centers around melanin, the pigment that gives skin and hair its color. This ingredient comes from skin cells called melanocytes and takes two basic forms. There's eumelanin, which gives rise to a range of brown skin tones, as well as black, brown, and blond hair, and pheomelanin, which causes the reddish browns of freckles and red hair. But humans weren't always like this. Our varying skin tones were formed by an evolutionary process driven by the Sun. In began some 50,000 years ago when our ancestors migrated north from Africa and into Europe and Asia.
Indiferent de culoare, pielea noastră spune o poveste epică despre vitejia și adaptabilitatea umană, dezvăluind faptul că aceste contraste sunt o funcție biologică. Totul depinde de melanină, pigmentul care dă culoare pielii și părului. Acest ingredient provine din celulele pielii numite melanocite și are două forme de bază. Eumelanina, care creează o gamă de nuanțe maronii de piele și păr negru, castaniu și blond, și feomelanina, care creează pistrui maronii și păr roșcat. Dar oamenii nu au fost mereu așa. Diferitele nuanțe de piele au apărut în urma unui poces de evoluție influențat de Soare. A început acum 50.000 de ani, când strămoșii noștri au migrat din Africa spre nord, în Europa și Asia.
These ancient humans lived between the Equator and the Tropic of Capricorn, a region saturated by the Sun's UV-carrying rays. When skin is exposed to UV for long periods of time, the UV light damages the DNA within our cells, and skin starts to burn. If that damage is severe enough, the cells mutations can lead to melanoma, a deadly cancer that forms in the skin's melanocytes.
Oamenii antici trăiau între Ecuator și Tropicul Capricornului, o regiune scăldată de razele ultraviolete ale soarelui. Când pielea este expusă la UV pentru un timp îndelungat, lumina UV afectează ADN-ul din celulele noastre și pielea începe să ardă. Dacă vătămarea este severă, mutațiile celulelor pot provoca melanoma, un tip de cancer letal format în melanocitele pielii.
Sunscreen as we know it today didn't exist 50,000 years ago. So how did our ancestors cope with this onslaught of UV? The key to survival lay in their own personal sunscreen manufactured beneath the skin: melanin.
Cremele de soare de azi nu existau acum 50.000 de ani. Așadar, cum făceau față strămoșii noștri razelor UV periculoase? Secretul supraviețuirii consta în propria lor cremă de soare produsă sub piele: melanina.
The type and amount of melanin in your skin determines whether you'll be more or less protected from the sun. This comes down to the skin's response as sunlight strikes it. When it's exposed to UV light, that triggers special light-sensitive receptors called rhodopsin, which stimulate the production of melanin to shield cells from damage. For light-skin people, that extra melanin darkens their skin and produces a tan.
Tipul și cantitatea de melanină din piele determină gradul de protecție față de soare. Pe scurt, este răspunsul pielii când este atinsă de lumina soarelui. Expunerea la lumina UV declanșează niște receptori fotosensibili speciali numiți rodopsină, care stimulează producerea de melanină pentru a apăra celulele de deteriorare. La oamenii cu pielea deschisă, surplusul de melanină produce bronzul.
Over the course of generations, humans living at the Sun-saturated latitudes in Africa adapted to have a higher melanin production threshold and more eumelanin, giving skin a darker tone. This built-in sun shield helped protect them from melanoma, likely making them evolutionarily fitter and capable of passing this useful trait on to new generations.
De-a lungul generațiilor, oamenii din zonele foarte însorite din Africa s-au adaptat, ajungând să aibă un nivel mai ridicat de melanină și mai multă eumelanină, conferind pielii o nuanță mai închisă. Acest parasolar incorporat i-a apărat de melanoma, făcându-i mai potriviți și capabili să transmită această trăsătură noilor generații.
But soon, some of our Sun-adapted ancestors migrated northward out of the tropical zone, spreading far and wide across the Earth. The further north they traveled, the less direct sunshine they saw. This was a problem because although UV light can damage skin, it also has an important parallel benefit. UV helps our bodies produce vitamin D, an ingredient that strengthens bones and lets us absorb vital minerals, like calcium, iron, magnesium, phosphate, and zinc. Without it, humans experience serious fatigue and weakened bones that can cause a condition known as rickets.
La scurt timp, unii din strămoșii noștri adaptați la soare au migrat spre nord, în afara zonei tropicale, răspândindu-se în lume. Cu cât au mers mai spre nord, cu atât mai puțin au avut parte de soare. Asta a fost o problemă, deoarece deși lumina UV poate vătăma pielea, are totodată și un beneficiu important. Lumina UV ajută corpul să producă vitamina D, un ingredient care întărește oasele și ne ajută să absorbim minerale esențiale precum calciu, fier, magneziu, fosfat și zinc. Fără ea, oamenii resimt oboseală și au oase fragile, ceea ce poate cauza o boală cunoscută ca rahitism.
For humans whose dark skin effectively blocked whatever sunlight there was, vitamin D deficiency would have posed a serious threat in the north. But some of them happened to produce less melanin. They were exposed to small enough amounts of light that melanoma was less likely, and their lighter skin better absorbed the UV light. So they benefited from vitamin D, developed strong bones, and survived well enough to produce healthy offspring. Over many generations of selection, skin color in those regions gradually lightened.
Pentru oamenii a căror piele întunecată a blocat orice sursă de lumină solară, lipsa vitaminei D ar fi fost o problemă gravă în nord. Dar unii dintre ei au produs mai puțină melanină. Fiind expuși la cantități mici de lumină, riscul de melanoma a scăzut iar tenul lor deschis a absorbit mai bine lumina UV. Astfel au beneficiat de vitamina D, dezvoltând oase puternice și supraviețuind îndeajuns de bine să aibă copii sănătoși. Pe parcursul selecției în multe generații, în acele regiuni culoarea pielii s-a deschis treptat.
As a result of our ancestor's adaptability, today the planet is full of people with a vast palette of skin colors, typically, darker eumelanin-rich skin in the hot, sunny band around the Equator, and increasingly lighter pheomelanin-rich skin shades fanning outwards as the sunshine dwindles.
Ca urmare a adaptabilității strămoșilor noștri, azi planeta este populată de oameni cu diferite culori ale pielii: ten închis bogat în eumelanină în zonele fierbinți de la Ecuator, și ten mai deschis bogat în feomelanină în zonele înspre extremități, unde lumina soarelui pălește.
Therefore, skin color is little more than an adaptive trait for living on a rock that orbits the Sun. It may absorb light, but it certainly does not reflect character.
Așadar, culoarea pielii este mai mult decât o trăsătură a adaptabilității la viața pe Pământ. Poate absorbi lumina, dar cu siguranță nu reflectă caracterul.