So if you whack your thumb with a hammer, you think pain is in your thumb. Physicians have a more sophisticated understanding. We know that it's an alarm that goes, on nerves, to your spine, where it is translated to your brain, and pain actually happens ... somewhere. It's a little vague.
Când te lovești cu un ciocan peste degete, crezi că te doare degetul. Medicii au o logică mai complicată. Știm că e o alarmă care se duce, prin sistemul nervos, la coloană, unde e retransmisă creierului și are loc durerea... undeva. E puțin cam vag.
We actually only get two days of pain education throughout all of medical school, so ... In fact, the only pain lecture I remember from the '90s was in a dark room like this, after being awake for 30 hours and hungry, and finding out our noon lecture was sponsored by OxyContin. We got pens, we got great lasagna, and they had very cool slides that showed pain stopped by opioids. And we learned that home opioids aren't addictive, and if you stay ahead of pain --
Avem doar două zile de educație pentru durere în timpul școlii de medicină, așa că... De fapt, singura oră despre durere de care îmi amintesc din anii 90 s-a întâmplat într-o cameră întunecată ca aceasta, nedormită și nemâncată de 30 de ore, aflând că ora de la prânz era sponsorizată de OxyContin. Am primit pixuri, am mâncat lasagna, ni s-au arătat imagini minunate despre opioide care opresc durerea. Am aflat că opioidele normale nu dau dependență și dacă reușești să controlezi durerea,
(Laughter)
(Râsete)
you can keep your patients pain-free.
ai niște pacienți fără dureri.
And beyond the obviously egregious marketing, I think it was framing "pain-free" as the goal that has destroyed countless lives.
Și dincolo de această comercializare extraordinară, cred că descrierea „fără durere” a fost ceea ce a distrus nenumărate vieți.
My friend's son Christopher started having severe abdominal pain during this "no-pain" era. Eventually, he was diagnosed with a colon disease and had surgery his senior year. They sent Christopher home with 90 OxyContin, and then 90 more, and then, as the pain started getting faster and faster ... Uncontrolled pain is terrifying. So when his ran out and his friends' medicine cabinets ran out, Christopher tried heroin. And Christopher Wolf lost his battle with substance use at age 32.
Fiul prietenului meu, Christopher, avea niște dureri abdominale severe în toată această eră „fără durere”. În cele din urmă, a fost diagnosticat cu o boală de colon și a fost operat în ultimul an de liceu. L-au trimis acasă cu 90 de grame de OxyContin, apoi încă 90, și pe măsură ce durerea era mai mare, durerea necontrolată e îngrozitoare, când n-a mai avut medicamente nici el, nici prietenii lui, Christopher a încercat heroină. Și așa, la 32 de ani, Christopher Wolf a pierdut lupta.
So did we misunderstand pain? What if pain isn’t an alarm to silence but a learning system for survival? TED pose.
Am înțeles greșit durerea? Dacă durerea nu e o alarmă pe care să o oprim, ci un sistem de învățare pentru supraviețuire? Poziție de TED.
(Laughter)
(Râsete)
(Cheers and applause)
(Urale și aplauze)
Pain is every organism's primary learning system for survival. I mean, it's like, "Ouch. Don't touch that." Or, to paraphrase "The Princess Bride," "Life is pain, Highness." "Pain-free" was marketing, and it made physicians think that one pill could solve pain. It still makes people feel like you can't be happy if you have some pain, and we now know that if you want to move past pain, it takes work. Setting the bar at "pain-free" was too high. Plenty of people could have been more comfortable, but they gave up because pain-free was out of reach.
Durerea e sistemul principal prin care organismul învață să supraviețuiască. E ca: „Au, nu atinge aia!” Parafrazând filmul „Prințesa mireasă”, „Viața e durere, Înălțimea Voastră.” „Fără durere” a fost strategie comercială și i-a făcut pe medici să creadă că o pastilă poate rezolva durerea. Oamenii încă mai cred că nu poți fi fericit dacă te doare ceva, dar noi știm că dacă vrei să treci peste durere, e mult de lucru. Să stabilești un nivel de „fără durere” e prea mult. Mulți ar fi fost mai liniștiți, dar au renunțat, pentru că nu ajunseseră la nivelul fără durere.
We have really good new information that I'm going to share, and so from now on, I want you to think about pain as a Venn diagram, with physiology, fear and control. I'm going to tell you how each of these can give you power over pain.
Avem date extraordinare pe care vi le voi dezvălui, așa că aș vrea să vă gândiți la durere ca la o diagramă Venn, cu fiziologie, frică și control. Vă voi spune cum fiecare dintre acestea vă pot oferi putere asupra durerii.
Right now, I'm translating these, in my research, into a low-back pain device to reduce opioid use. But 20 years ago, I just wanted to have a fast cure for needle pain, for IV access and my kids' shots. I was driving home one night after a graveyard shift, and my hands were vibrating on the steering wheel, because we needed to get the tires balanced. I was ignoring that to think about pain, and when I got home and reached for the door in my house, my hand was numb. Vibration. So I burst in, my Boy Scout husband grabbed some frozen peas, and we had ourselves a genuine eureka moment, where cold and vibration blocked pain. Over the next decade, I found the right frequency to block pain, I got a grant, and I created Buzzy, which is vibration plus ice ... in a bee shape. And you put it on your arm when you’re getting an injection. And to date, 45 million needle procedures had decreased pain, and over 80 randomized controlled trials, independently, all around the world, have been published. But ...
În acest moment, în cercetările mele, le transpun într-un dispozitiv pentru durere de spate care reduce consumul de opioide. Dar acum 20 de ani, îmi doream să existe un remediu rapid la durerea înțepăturii de ac, pentru perfuzii și vaccinurile copiilor. Mă întorceam acasă după o tură de noapte, iar mâinile îmi tremurau pe volan, pentru că nu aveam roțile echilibrate. Nu m-am concentrat pe asta, pentru că mă gândeam la durere, dar când am ajuns acasă și am vrut să deschid ușa, îmi amorțise mâna. Datorită vibrației. Am intrat, soțul meu priceput a adus o pungă cu mazăre congelată și am avut o adevărată revelație că vibrația și atingerea rece au blocat durerea. În următorii zece ani, am descoperit frecvența potrivită pentru a bloca durerea, am obținut un grant, am creat Buzzy, care înseamnă vibrație plus gheață, în formă de albină. Îl pui pe braț după o injecție. Până acum, a scăzut durerea în 45 de milioane de injecții și peste 80 de studii controlate, independente, în toată lumea, au fost publicate. Dar...
(Cheers and applause)
(Urale și aplauze)
At about 30 randomized controlled trials in, one of my colleagues came to me and confided that he was in opioid recovery. And he asked whether or not Buzzy could let him get through a total knee replacement drug-free. I'd never thought about it. It's the same pain nerve for knees as for needles, so I said maybe. And he did it. Vibration plus cold replaced OxyContin.
În aproximativ 30 de studii controlate aleatorii, unul dintre colegii mei a venit și mi-a spus că era în tratament de recuperare pentru opioide. M-a întrebat dacă Buzzy i-ar fi de ajutor într-o intervenție la genunchi, fără medicație. Nu mă gândisem niciodată la asta. Este același nerv al durerii și pentru genunchi, și pentru ace, așa că am spus că s-ar putea. Și a făcut operația. Vibrații și comprese reci au înlocuit OxyContin.
(Applause)
(Aplauze)
So at that point, I went all in, to figure out why. And here is what we know. So the reason that vibration decreases pain is because the physiology of the nerves of light touch, pressure, stretching and motion all races pain to the spine. Now people have tried electricity to trigger the light-touch nerves, but we now know that motion, shown in green, is what's most effective at shutting the gate on sharp pain. This is called gate control, and the exact right frequency of vibration triggers the nerves that decrease pain.
În acel moment, m-am hotărât să înțeleg motivele. Și am aflat următorul lucru. Motivul pentru care vibrațiile scad durerea se datorează fiziologiei nervului, atingerii ușoare, apăsării, întinderii și mișcării, care transmit durere coloanei. Oamenii au folosit curentul electric pentru a activa nervul atins de lumină, dar acum știm că mișcarea, colorată aici în verde, e cea mai eficientă să blocheze durerea puternică. Asta se numește control la poartă, unde frecvența potrivită a vibrațiilor activează nervii care scad durerea.
The physiology of ice is different. So the cold goes up to the brain, where the conductor goes, "Obnoxious, but not dangerous. I will decrease sensations coming from everywhere." And it decreases pain everywhere.
Fiziologia gheții e diferită. Senzația de rece urcă la creier, acolo unde merge conductorul, „E neplăcut, dar nu e periculos. Voi scădea senzațiile care vin din toate părțile.” Și atunci reduce durerea peste tot.
If a child was so freaked out from previous experiences that even the swab hurt ... physiology wasn't as helpful. So we added distraction, like a monkey poster. And what we discovered was combining counting plus making a decision cut pain in half. So, for example, "How many monkeys are actually touching the bed?" activates the decision switchboard. I know what you guys are doing. It's five.
Dacă un copil e speriat de la experiența anterioară, că până și tamponul de vată doare... fiziologia nu ajută. Și aici vine distragerea atenției, cum ar fi un poster cu o maimuță. Așa am descoperit că exercițiul numărătorii și luarea unei decizii au redus durerea la jumătate. De exemplu: „Câte maimuțe ating patul?” activează panoul de decizie. Știu ce faceți. E cinci.
(Laughter)
(Râsete)
Here is your pain hack for the day, though. If you do not have monkeys on hand, then find any sentence and count how many of the letters have holes in them. Counting, deciding. So, like, you've got a g-hole, o-hole, a ... hole.
În asta constă secretul pentru durere. Dacă nu aveți maimuțe la îndemână, gândiți-vă la o propoziție și numărați câte litere sunt goale. Număratul, decizia. Să zicem că litera g e goală, litera o e goală, litera a e goală.
(Laughter)
(Râsete)
(Laughter and applause)
(Râsete și aplauze)
I guarantee you and your family will use this.
Vă garantez că veți folosi asta în familia voastră.
(Laughter)
(Râsete)
The biggest hack, though, is understanding why distraction works. And now, through functional MRI, we can actually see pain happen. And it's not one place. Pain is a symphony of connections, from the sensation area to the conductor, to the decision switchboard, and then to fear, memory, meaning, control. So if the decision switchboard is occupied sorting monkeys, it can't notify fear and meaning, and you feel less pain. What you feel is mostly what you expect to feel.
Însă cel mai important e să înțelegi de ce distragerea funcționează. Iar acum, cu ajutorul RMN-ului funcțional putem vedea durerea. Și nu se întâmplă într-un singur loc. Durerea e o simfonie de conexiuni, de la zona unde apare senzația până la conductor, până la tabloul de comandă a deciziilor, iar apoi la frică, memorie, semnificație, control. Dacă tabloul de comandă a deciziilor e ocupat să numere maimuțe, el nu mai poate trimite semnale la frică și semnificație, așa că durerea pe care o simți scade. Ce simți e ceea ce te aștepți să simți.
Stay with me. If you're a kid, the same punch hurts more from a bully than from your buddy. And if you're an adult and you feel something, the second you think it's cancer, it hurts more and more, until you find out it's not. And those same kids who had horrible shot experiences can tolerate all kinds of needle pain ... to look cool.
Fiți atenți. Când ești copil, un pumn dat de bătăușul școlii doare mai mult decât cel de la un prieten. Iar când ești adult și te doare ceva, în secunda în care te gândești că e cancer, doare și mai mult, până afli că nu e. Copilul care a trecut prin experiențe oribile poate tolera toate durerile de la o injecție, doar ca să facă pe durul.
(Laughter)
(Râsete)
Because it is a different context. These patterns, called connectomes, are very personal, because experiences lay down more of the same sensation. And we now know that people who have certain areas in the brain connected feel more pain than people with different areas connected. And more importantly, untreated pain or intense pain can lay down heavier connections, so that even when your body is healed, you will still feel more pain. It's this very plasticity and personalization which makes the physiology, fear, control matrix so useful. Because choosing physiologic options that you can layer, that work for you, decreases pain, like heat, cold, vibration, deep relaxation, acupuncture, capsaicin, exercise, meditation ... There's more. Christopher probably had 10 of these around his house and just didn't know it. Having control over your options decreases pain. Deep breathing increases control. Choosing what to focus on increases control.
Pentru că e un context diferit. Aceste tipare, numite conectomi, sunt foarte personale, deoarece experiențele sunt însoțite de mai multe emoții. Știm acum că persoanele care au conectate anumite zone din creier simt mai multă durere decât cei cu alte zone conectate. Și ce e mai important, durerea netratată sau intensă poate trasa conexiuni mai adânci, astfel că deși corpul e vindecat, tot mai simți durere. Această plasticitate și personalizare fac ca fiziologia, frica, matricea controlului să fie atât de utile. Alegând opțiunile fiziologice pe care le poți aranja, care funcționează pentru tine, poți scădea durerea, cum ar fi căldură, vibrații, relaxare, acupunctură, unguent cu ardei iute, sport, meditație... Sunt foarte multe. Probabil că Christopher avea zece din astea acasă și pur și simplu n-a știut. Când ai control asupra alegerilor, poți să reduci durerea. Exercițiile de respirație măresc controlul. Alegerea pe ce să te concentrezi mărește controlul.
Fear and control are the volume knobs for pain. Fear controls so many of our sensations, this shouldn't be unusual, but we don't practice it for pain. So if you're home alone and you hear a clunk ... your hearing becomes hypersensitive. But when you remember your kid's home from college, your fear dials down and your brain overrides it and says, "Don't worry about it." Saint Augustine called pain the greatest of evil. But if it is a survival system, it cannot be all evil. So instead, think of pain as your nagging, safety-obsessed, exaggerating friend who’s sometimes wrong. And it’s OK to ignore or override your friend if you know that you're safe.
Frica și controlul sunt butonul de volum pentru durere. Frica ne controlează multe emoții și asta nu e ceva neobișnuit, dar nu o practicăm la durere. Dacă ești singur acasă și auzi un zgomot, auzul tău devine hipersensibil. Dar când îți aduci aminte că s-au întors copiii de la școală, frica ta scade, iar creierul intervine și spune: „Nu-ți face griji pentru asta.” Sfântul Augustin numește durerea cel mai mare rău. Dar dacă e un mecanism de supraviețuire, nu poate fi cu totul rău. În schimb, gândiți-vă la durere ca la un prieten care se vaită, exagerează, dar uneori nu are dreptate. E în regulă să-l ignori sau să nu-l bagi în seamă dacă știi că ești în siguranță.
This takes practice. On a flight that was turbulent, I had an entire cup of scalding-hot coffee dumped straight on my ankle. Electric jolt through my scalp. I ripped off my sock; it was already red. It was going to blister. There was no way I could get my foot into that little sink to get cold water on it. And then I remembered. Physiology hack. I had an unopened cold beer.
E nevoie de exercițiu. La un zbor cu turbulențe, am vărsat un pahar cu cafea fierbinte pe picior. M-a secerat un șoc electric prin tot corpul. Mi-am smuls șoseta; pielea deja se înroșise. Urmau să apară bășicile. Nu puteam să-mi bag piciorul în chiuvetă sub un jet de apă rece. Și atunci mi-am adus aminte. Un secret fiziologic. Aveam o cutie cu bere nedesfăcută.
(Laughter) Medical-grade cold beer went on my ankle, stat.
(Râsete) Am pus pe picior această bere medicinală rece.
(Laughter and applause) I had a vibrator in my carry-on, because I would. On my ankle. And then --
(Râsete și aplauze) Aveam și un vibrator în geantă. L-aș fi pus pe gleznă.
(Laughter and applause) The pain kind.
(Râsete și aplauze) Vibrator pentru durere.
(Laughter)
(Râsete)
And then my fear hack. I'm like, "There's a barf bag that has holy letters, but I'm going to put it in the pocket pouch and save it, because then, I have increased control." And, pain , I was no longer that concerned.
Apoi metoda contra fricii. M-am gândit: „Am o pungă de hârtie cu litere goale, dar o păstrez, pentru că astfel îmi crește controlul.” Nu mai eram atât de îngrijorată de durere.
(Cheers and applause)
(Urale și aplauze)
Although then, I realized I'm that guy, with my bare foot sticking out in the aisle on a plane, with a beer on it.
Atunci mi-am dat seama că sunt persoana aia cu piciorul ieșind pe culoarul avionului, cu o bere pe el.
(Laughter)
(Râsete)
Power over pain isn’t always pretty, but it is possible and it is absolutely critical. Because there’s one more misconception we have not talked about. I honestly thought that opioids turned off some pain switch. They turn on our reward system. So some people feel amazing, but most people just still feel pain, but don't care. Now, this is a godsend for people with chronic pain diseases. We should not take them away. And in the trauma bay, the more morphine in the first 24 hours after a burn or a wound, the less post-traumatic stress, the less chronic pain later. But studies show that recovery after surgery is just as well accomplished with coaching and physiologic options. And if you're one of the people who feel amazing with opioids, it's too risky. A study in 2019 found that one in 15 young adults who got opioids for their wisdom tooth removal had substance-use disorder within a year. Ibuprofen works better.
Să controlezi durerea nu e mereu plăcut, dar se poate și e absolut necesar. Există o concepție greșită despre care n-am vorbit. Cred că opioidele opresc butonul în cazul unor dureri. Și pornesc butonul sistemului de recompense. Unii oameni se simt minunat, iar alții încă simt durerea, dar nu le pasă. Aceasta e o binecuvântare pentru cei cu dureri cronice. Nu ar trebui să le-o luăm. Iar în sala de operație, cu cât mai multă morfină administrată în primele 24 de ore de la o arsură sau o rană, cu atât mai puțin stres post-traumatic și durere cronică mai târziu. Cercetările au arătat că recuperarea după operație se poate face și cu ghidare și metode fiziologice. Iar dacă sunteți dintre cei care se simt bine cu opioide, e un lucru riscant. Un studiu din 2019 a arătat că unul din 15 tineri care au primit opioide la extragerea măselelor de minte au dezvoltat tulburări legate de consumul de droguri în următorul an. Ibuprofenul e mai bun.
So what do we do? Well, in my dream world, we have health-care systems -- paid-for options and coaching -- for Christophers everywhere. And we quit giving double-digit prescriptions for opioids for home recovery. In the real world, 80,000 people died in the US last year from opioid overdoses, and 80 percent of substance-use disorders start with a pill prescribed for pain ... Usually taken from your friend's medicine cabinet. People can’t afford options. Doctors, 20 years later, still don't know them. But you do. You all now know to throw away the opioids in your medicine cabinet. You now know that there are options you can use to decrease pain, and you know that "pain-free" should be ditched for "more comfortable." And whether you dump scalding coffee or pain wakes you and exhausts you every day ... Options that are in your control ... can allow you to reframe pain.
Ce e de făcut? În visurile mele, există sistem de sănătate, servicii de consiliere plătite, pentru toți Christopher. Și nu mai prescriem opioide scumpe pentru recuperarea la domiciliu. În lumea reală, 800.000 de oameni au murit în SUA anul trecut din cauza supradozelor. 80% din tulburările de consum de droguri încep cu o pastilă contra durerii. De obicei, din dulapul cu medicamente al unui prieten. Oamenii nu își permit alte opțiuni. Nici măcar doctorii nu le cunosc, deși au trecut 20 de ani. Dar noi le cunoaștem. Știm cu toții că trebuie să aruncăm opioidele din dulapul cu medicamente. Știm că există alternative pentru scăderea durerii și că „fără durere” ar fi bine să fie înlocuit cu „mai bine”. Și chiar dacă verși cafea fierbinte sau te trezești cu o durere care te epuizează zilnic, ai opțiuni care sunt în puterea ta și te ajută să reîncadrezi durerea.
Thank you.
Vă mulțumesc!
(Cheers and applause)
(Urale și aplauze)
Whitney Pennington Rodgers: Amy, thank you, it's amazing. So how do you think that pain scales have set us back from this work that you're doing, and how is the NIH treating pain and addiction differently now?
Whitney Pennington Rodgers: Mulțumim, Amy, e extraordinar. Cum crezi că ne-au întârziat aceste măsurători ale durerii de la munca pe care o faci și cum e diferit acum tratamentul durerii și al dependențelor?
Amy Baxter: So in one of the 120 versions of this talk, I talked about how the thing is, in the '90s, if we wanted to “disease-ify” pain, it meant we had to be able to measure it. So that was where the FACES scales come from, and they're actually very useful in the emergency department to tell whether or not a medicine is working. In fact, we were one of the first ones that showed, with sickle cell, that the patient's report, based on those scales, was what was most indicative of whether they needed to be admitted, rather than any biologic marker. But what we're doing now is we're using something called the PROMIS scales, so it’s how intense pain is on five-point scales, how much it interferes, so there's pain interference, pain intensity. And the way we're looking at pain is much more on the impact for the person, rather than trying to pretend there's any kind of objective pain measurement.
Amy Baxter: Într-una din cele 120 de versiuni ale acestui discurs, am vorbit despre cum, în anii 90, dacă voiam să separăm durerea de boală, însemna că trebuie să putem să o măsurăm. De acolo am venit cu sistemul FACES, foarte util în departamentul de urgență, pentru a stabili dacă un medicament are sau nu efect. De fapt, am fost printre primii care au arătat, cu celule falciforme, că fișa pacientului, bazat pe aceste măsurători, indica cel mai bine dacă trebuie să fie admiși, mai degrabă decât orice indiciu biologic. Dar ce facem acum e să folosim ceva ce se numește măsurători PROMIS, cât de intensă e durerea pe o scară până la 5, cât de mult interferează, pentru că la durere avem interferență și intensitate. Felul în care privim durerea contează mai mult la impactul pe care îl are asupra persoanei, decât să încercăm să pretindem că există o măsurătoare obiectivă a durerii.
WPR: OK. And you mentioned that you're working on some new applications for Buzzy, specifically for back pain. What are some of the possibilities that we have here for what this could do for us in the future?
WPR: Am înțeles. Ai menționat că acum lucrezi la niște aplicații noi pentru Buzzy, în special pentru durerile de spate. Ce posibilități există acum și cum ne-ar putea ajuta în viitor?
AB: On my tombstone, there's going to be a vibrating bee. It's actually called DuoTherm, not Buzzy. But what we've learned is that there are harmonics of interaction between the specific frequencies that cancel out the pain. So there’s one particular nerve called the Pacinian that has a very specific frequency range, and by causing them to interact, we're starting to explore more about the pain that's coming from the fascia between the skin and between the muscles, but that area is where we're unexplored, and so by interacting with different frequencies and then layering heat or cold, pressure options, giving people the choice of so many different ways to do it, it's really engaging all the different areas of the brain from which pain comes.
AB: Pe piatra mea funerară va fi o albină care vibrează. Se numește DuoTherm, nu Buzzy. Dar am descoperit că există vibrații de interacțiune între frecvențe specifice care anulează durerea. Există un nerv special care se numește Pacinian, care are o gamă de frecvențe specifică și determinându-le să interacționeze, începem să descoperim mai multe despre durerea ce vine de la membrana fibroasă dintre straturile pielii și dintre mușchi, dar nu am explorat încă acea zonă, iar prin interacțiunea cu diferite frecvențe, la care adăugăm presiune și alternăm cald-rece, oferim oamenilor șansa să încerce și altceva, să antreneze diferite zone ale creierului de unde vine durerea.
WPR: Wow, OK. Well, thank you so much, Amy.
WPR: Extraordinar! Mulțumim foarte mult, Amy.
AB: Welcome.
AB: Cu plăcere.
Thank you, all.
Mulțumesc.