The Devil has come to town. But don’t worry – all he wants to do is stage a magic show.
Diavolul a ajuns în oraș. Dar nu vă îngrijorați, tot ce urmărește e să pună în scenă un show de magie.
This absurd premise forms the central plot of Mikhail Bulgakov’s masterpiece, "The Master and Margarita." Written in Moscow during the 1930s, this surreal blend of political satire, historical fiction, and occult mysticism has earned a legacy as one of the 20th century’s greatest novels– and one of its strangest.
Această premisă absurdă formează subiectul central al capodoperei lui Mihail Bulgakov, „Maestrul și Margareta.” Scris în Moscova, în anii 1930, amestecul său suprarealist de satiră politică, ficțiune istorică și misticism ocult i-a adus renumele de unul dintre cele mai bune romane din secolul al XX-lea și unul dintre cele mai bizare.
The story begins when a meeting between two members of Moscow’s literary elite is interrupted by a strange gentleman named Woland, who presents himself as a foreign scholar invited to give a presentation on black magic. As the stranger engages the two companions in a philosophical debate and makes ominous predictions about their fates, the reader is suddenly transported to 1st century Jerusalem. There a tormented Pontius Pilate reluctantly sentences Jesus of Nazareth to death. With the narrative shifting between the two settings, Woland and his entourage– Azazello, Koroviev, Hella, and a giant cat named Behemoth– are seen to have uncanny magical powers, which they use to stage their performance while leaving a trail of havoc and confusion in their wake.
Povestea începe când întâlnirea dintre doi membri ai elitei literare din Moscova e întreruptă de un misterios domn pe nume Woland, care se prezintă a fi un savant străin, invitat să țină un show de magie neagră. Pe măsură ce străinul îi provoacă pe cei doi la o dezbatere filosofică și face predicții de rău augur cu privire la destinele lor, cititorul e brusc transportat în secolul întâi în Ierusalim. Acolo, un Ponțiu Pilat zbuciumat, cu părere de rău, îl condamnă pe Iisus din Nazaret la moarte. Pe când povestea trece de la un fir narativ la celălalt, Woland și alaiul său: Azazello, Koroviev, Hella și o pisică uriașă pe nume Behemoth, sunt văzuți având puteri magice stranii pe care le folosesc în reprezentația lor, lăsând în urmă haos și confuzie.
Much of the novel’s dark humor comes not only from this demonic mischief, but also the backdrop against which it occurs. Bulgakov’s story takes place in the same setting where it was written– the USSR at the height of the Stalinist period. There, artists and authors worked under strict censorship, subject to imprisonment, exile, or execution if they were seen as undermining state ideology. Even when approved, their work– along with housing, travel, and everything else– was governed by a convoluted bureaucracy. In the novel, Woland manipulates this system along with the fabric of reality, to hilarious results. As heads are separated from bodies and money rains from the sky, the citizens of Moscow react with petty-self interest, illustrating how Soviet society bred greed and cynicism despite its ideals. And the matter-of-fact narration deliberately blends the strangeness of the supernatural events with the everyday absurdity of Soviet life.
O mare parte din umorul negru al romanului provine nu doar de la poznele demonice, ci și din contextul în care au loc. Povestea lui Bulgakov are loc în același cadru în care a fost scrisă: în URSS la apogeul perioadei staliniste. În acea vreme, artiștii și scriitorii lucrau sub o strictă cenzură, fiind încarcerați, exilați sau executați dacă se considera că subminează ideologia statului. Chiar și când erau acceptați, lucrările, locuințele, călătoriile, absolut tot, erau guvernate de un sistem de control întortocheat. În roman, Woland manipulează atât acest sistem, cât și țesătura realității dând naștere unor rezultate comice. Pe când capetele sunt separate de corpuri, iar din cer plouă cu bani, locuitorii Moscovei răspund cu interes pentru preocupări meschine, ilustrând cum societatea sovietică hrănea la sânu-i lăcomia și cinismul în ciuda idealurilor sale. Narațiunea obiectivă amestecă intenționat ciudățenia faptelor supranaturale cu absurditatea de zi cu zi a vieții sovietice.
So how did Bulgakov manage to publish such a subversive novel under an oppressive regime? Well… he didn’t. He worked on "The Master and Margarita" for over ten years. But while Stalin’s personal favor may have kept Bulgakov safe from severe persecution, many of his plays and writings were kept from production, leaving him safe but effectively silenced. Upon the author’s death in 1940, the manuscript remained unpublished. A censored version was eventually printed in the 1960s, while copies of the unabridged manuscript continued to circulate among underground literary circles. The full text was only published in 1973, over 30 years after its completion.
Cum a reușit Bulgakov să publice un astfel de roman subversiv sub un regim opresiv? Ei bine... nu a reușit. A lucrat la „Maestrul și Margareta” peste 10 ani. Deși din favorul personal al lui Stalin Bulgakov a fost protejat de persecuțiile severe, multe piese și scrieri ale sale au fost ținute departe de tipar, fiind în siguranță, dar redus, de fapt, la tăcere. La moartea autorului, în 1940, manuscrisul a rămas nepublicat. O variantă cenzurată a fost publicată, într-un final în anii 1960 pe când copii ale manuscrisului integral au continuat să circule ilegal în cercurile literare. Integral, textul a apărut abia în 1973, după 30 de ani de la terminarea sa.
Bulgakov’s experiences with censorship and artistic frustration lend an autobiographical air to the second part of the novel, when we are finally introduced to its namesake. "The Master" is a nameless author who’s worked for years on a novel but burned the manuscript after it was rejected by publishers– just as Bulgakov had done with his own work. Yet the true protagonist is the Master’s mistress Margarita.
Confruntarea lui Bulgakov cu cenzura și frustrările artistice oferă o notă autobiografică în cea de-a doua parte a romanului, când, în sfârșit, facem cunoștință cu personajul eponim. „Maestrul” e un autor fără nume, care a lucrat ani de zile la un roman a cărui manuscris l-a ars după ce acesta a fost respins de editură. Exact cum a procedat și Bulgakov cu propria sa operă. Protagonista reală e însă amanta Maestrului, Margareta.
Her devotion to her lover’s abandoned dream bears a strange connection to the diabolical company’s escapades– and carries the story to its surreal climax.
Devotamentul ei față de visul abandonat al iubitului are o legătură stranie cu escapadele suitei diabolice, ducând povestea spre un punct culminant suprarealist.
Despite its dark humor and complex structure, "The Master and Margarita" is, at its heart, a meditation on art, love, and redemption, that never loses itself in cynicism. And the book’s long overdue publication and survival against the odds is a testament to what Woland tells the Master: “Manuscripts don’t burn.”
În ciuda umorului negru și a structurii complexe, „Maestrul și Margareta” e la baza sa o meditație asupra artei, a dragostei și a izbăvirii, care nu se afundă niciodată în cinism. Publicarea tardivă a cărții și supraviețuirea acesteia în ciuda sorții e o mărturie a cuvintelor rostite de Woland către Maestru: „Manuscrisele nu ard.”